Multisonicfest - nano review

[sand]

Data: sambata 23 sept
Locatie: sala Elvire Popesco (ca sa zic asa)
Detalii aici: http://www.freewebs.com/multisonicfest3/program.htm (cu viruseii de rigoare)
Spectatori: 20 la primul spectacol, 30 la al doilea

Pe scurt, o surpriza totala pentru toata lumea.

Pentru cei ce nimerisera din greseala pe-acolo a fost probabil ceva de genul "Dracula se intoarce cu razbunare". Doi neinspirati venisera cu copii care au rezistat zece minute dupa care au inceput sa planga. Telefoanele mobile sunau, auditorii se uitau innebuniti unii la altii cu expresia tipica intiparita pe figura: ce muzica mai e si asta???? Dealtfel, la sfarsitul fiecarei reprezentatii ramasesera in sala cei mai rezistenti sau cei cu (probabil) dopuri in urechi.

Pentru ceilalti doi , insa, a fost o ocazie unica de a vedea in plina desfasurare niste muzicieni care inteleg lucrurile altfel si care sunt cu mult inaintea vremurilor lor (si vor ramane asa, foarte probabil, forever). In afara de: “incredibila performanta a jazzmen-ilor de renume mondial, Matthew Mitchell (Noua Zeelanda) si Byron Wallen (Anglia)", un merit deosebit l-au avut super-mega artistii romani Irinel Anghel, Andrei Marcovici, Andrei Kivu si Arthur Balogh

Daca se poate vorbi de armonie orchestrala in muzica atonala, atunci asta trebuie sa fi fost cheia unei reprezentantii care, odata ce te obisnuiesti cu stilul, te lua de subtiori si te ridica vrand-nevrand putin mai sus, unde aerul e mai curat si orizonturile mai largi.
Jumatate teme repetate impreuna la greu, jumatate improvizatie magistrala, muzica a fost transmisa cu sufletul intr-o totala jovialitate si deschidere si asta, din fericire, nu se poate mima si nici cumpara.
Tot ceea ce ramane de spus este Bravo!, cum dealtfel s-a strigat in piciore dupa fiecare din ultimele trei piese ale reprezentatiei.

PS. pentru cine vrea sa delecteze, aproape mazochist, cu muzica de fricsi (vorba unui prieten comun) si sa treaca peste diverse praguri psihologice (si acustice), apelati cu incredere la XRCD24 si la tata Zorn.

PS2. despre acustica si sonorizare, numai de bine. Oricum, mult mai comestibil decat celebra sala a palatului.

[Mitica]

[sand]

Cateva imagini din spectacolul de "jazz"