DREAM THEATER-Ce parere aveti de ei?

[deeppurple]

Cu respect , care e acest spirit black metal si ce mesaj transmite el?

[Mitica]

[Rycher]

[deeppurple]

Bine , multumesc

[Khron]

[Aldi]

Cam offtopic.

Respecte deeppurple, bine scris. Cateva observatii, insa, legate de

[deeppurple]

Multumesc de completari si...atat , restul la Progresiv , bine?

[Rycher]

Care piesă vă place cel mai mult de pe ultimul Dream Theater? Mie, „Ministry of Lost Souls”. Pare sosită exact din era Awake.

[Khron]

Personal, votul mi-este "disputat" intre "In The Presence Of Enemies pt.I" si "Constant Motion".

[catalinmetal]

nu are sens sa discutam despre black-metal la threadul de DT. am ascultat destul cat sa imi fac o parere si in afara de 3-4 produse, nu vibrez la acest gen. nu e nici o tragedie. unora nu le place jazzul...

falling o fi un album mai moale dar e un album bun. pt trupe de talia DT a nominaliza un album drept bun, slab, sau cel mai slab etc... nu isi are rostul...

asemenea "nominalizari" le pot face pt trupe mediocre care intr-o pleiada de n-spe albume au unul doua valoroase... in metal sunt destule exemple de acest gen nu are rost sa ne indepartam de la subiectul initial...

pt ultimul album, unitar mi se pare termenul cel mai nimerit... iar ca si termen de comparatie, mi se pare aplecat inspre directia train of thought... mai ales ca avem si o continuare a piesei this dying soul de pe acel album...

i se imputa lui DT lipsa de suflet si se fac referiri catre nume din muzica clasica... am pus si eu mana pe instrumente in viata mea - desi nu clasice - si pot spune ca e intr-adevar o chestie sa canti din suflet si sa se si vada...
mai intai trebuie sa canti corect si apoi - valabil numai pt cei talentati - sa mai adaugi un extra care va face muzica memorabila, si "traibila" la mare intensitate...

pt ca se discuta despre "slabul" falling si cineva a pomenit de instrumentala hell's kitchen - pt cei care nu au simtit "sulfetul" in muzica dt, provoc un challenge - exemple de piese cu suflet comparate cu aceasta piesa instrumentala, de pe - parerea unora - acest slab album DT...

e destul suflet in aceasta piesa extraordinara - problema e ca ascultatorul sa vibreze pe aceeasi lungime de unda... dar daca ascultatorul e blocat pe trupe de dinainte de 70 si nu vrea sa faca un pas macar spre deceniile de dupa... asta e...

eu de ex ascult cu aceeasi emotie si placere si DT/qryche/fwarning si floyd/queen/yes/genesis si maiden/priest/mdeth/slayer etc... trebuie sa umbli la tunerul personal si sa incerci un "acord" pe frecventa trupei...
if u find the switch...

bafta!

[deeppurple]

Imi pare bine ca ai vorbi asa calinmetal eu asta doresc sa vad , ce pastreaza muzica DT (si nu numai)din spiritul progresiv. Nu pot sa iau la rand ca nu am timp TOATA muzica sa zicem (nepeiorativ !) progresiva de azi si astept "recenzii" de la cei tineri. Raspunsul tau e un bun exemplu.
Nu trebuie sa ne dam pe spate pentru orice disc a oricarei formatii , indiferent de nume. Nimeni nu detine total si permanent.

[Khron]

Laudele mele, catalinmetal

Din cauza unei "deformatii profesionale" (baterist amator), de multa vreme am cam pierdut legatura cu partea lirica a muzicii, atentia concentrandu-mi-se asupra partii tehnice, instrumentale a pieselor/albumelor/trupelor ce le ascult, asa ca ma restrang la a comenta (predominant) doar aceasta componenta.

Continuarea la "This Dying Soul" era una "obligatorie", nenea Portnoy mai avand mi se pare doar inca una sau doua piese de facut pe viitoarele albume, pentru a completa "liricizarea" programului de 12 pasi pentru combaterea alcoolismului. Aceasta "saga" a pornit inca de pe albumul Awake, odata cu piesa "The Mirror".

Totusi, dpdv liric, n-am putut sa nu remarc intensitatea din versurile primului album al trupei Redemption (mentionata intr-un post anterior), "The Fullness Of Time". Ascultati, sau macar lecturati, si-o sa vedeti ce vreau sa spun.

[Rycher]

catalinmetal, când cineva spune că un album Dream Theater e slab, se referă la faptul că este slab conform standardului Dream Theater. Normal că dacă e să comparăm “Falling…” cu un alt album (al unei alte trupe) acesta poate fi foarte bun, dar venind după magnificul Awake, eu zic că este slab. Cel puţin eu am fost foarte dezamăgit de el. Nu este cel mai slab al lor, eu consider că Metropolis… e cel mai slab album DT (în timp ce alţii îl consideră cel mai bun). Şi mai consider că Ytse Jam (sau Majesty) e cea mai bună piesă instrumentală creată de DT.
Dacă ar fi să fac un top personal al celor mai bune albume DT, ar fi ăsta: 1. When Dream …. 2. Awake 3 Images & Words 4 Train of Thought 5 Systematic…

[Rycher]

Asta apropo de ce vorbeam mai sus, legat de o gramada de instrumentisti din zona death / black care pot oricand sta langa Petrucci si Portnoy. E un fragment din review-ul facut de cei de la legendara revista bravewords lui "Systematic Chaos":

"So what do Dream Theater deserve? It’s not that there aren’t dozens and dozens of bands that can match these guys, to a man, as players. There are – and many of them play thrash and death, for crissake, and legions more, prog metal that doesn’t nearly get the reviews. So maybe it’s left up to you to decide if Portnoy and Petrucci (essentially) are writing on a plain way up on maturity over those other players. Is that likely? "

[amlethus]

eu am ajuns la gradul de superficialitate pe care o numesc maturitate incat sa nu mai sufar daca un album al unei trupe nu-mi mai place (si ultimul de la dream theater nici nu-mi place, desi i-am urmarit de la debut pana acum)
sunt mult prea multe trupe bune ca sa mai pierd timpul si sa ascult de zeci de ori un album daca nu-mi place in mod deosebit (falling into infinity l-am ascultat de cateva zeci de ori, dar tot slab imi pare)
metropolis pt:2 mi se pare cel mai bun, cel mai inchegat, dar clar ca energia de pe albumul de debut nu o vor mai egala...

[catalinmetal]

rycher - no hard feelings - nu's suparat... nu ma deranjeaza daca nu iti plac anumite albume care mie imi plac... asta era scopul pana la urma sa discutam despre DT...

deeppurple - eu as zice ca toate produsele dt merita ascultate si citite... sunt chestii interesante atat instrumental cat si liric, mai ales pt persoane cu ceva materie cenusie...

acum ca idee de fond, este drept ca pt multe alte trupe primul album (sau primele 2-3 produse pt discografii bogate) are/au un atu incontestabil in fata celorlalte - PROSPETIME. am auzit chestia asta undeva referitor la primele albume Maiden... si de atunci am remarcat ca se aplica si in cazul altor nume din aria rock/metal...

e oarecum ca in fotbal - hagi s-a apucat de "meserie" din placere si din talent, nu urmarea - pe vremea lui nea nicu - sa plece afara sau sa ajunga poster sau vedeta tv... pe cand baietii de dupa 90 au in vedere exact asta, de aceea nu am mai apucat o echipa mare si tare de la generatia lui hagi incoace...

e, cam asa ceva ar fi si cu trupele astea - primele chestii sunt reale , palpabile, rezultat al creativitatii spontane, acolo unde talentul si maiestria native se vad cel mai usor... dupa cativa ani si cateva turnee worldwide cu sute de date pe an, maiden au inceput sa mai fie si vedete si prospetimea muzicii a avut de suferit... desigur pot apare alte avantaje - un sunet mai bun, mai evoluat, o conceptie lirica mai inchegata, mai bine definita, dar se pierde inocenta debutului...

revenind la DT, pt ca din anumite puncte de vedere cariera dt are anumite similaritati cu cea a lui maiden, eu cred ca atat primul album WDADU cat si Images... au aceasta tenta de prospetime si inocenta, care se observa usor si dpdv liric - textele acestor 2 albume sunt destul criptice, destul de "in parabole", lipsite de concret, pe cand la awake de exemplu - si de la el incoace - dt se ancoreaza mult mai puternic in realitatile din jur, chiar daca jurul lor e USA si nu romanica, si devin mai pragmatici, devin si sociopolitici, si nu raman la faza de under a glass moonlight - poezie frumoasa, dar totusi doar poezie...

asa s-au maturizat multe alte trupe de gen, chiar si monstrii metallica - comparati va rog kill em all cu and justice... liric si instrumental si veti intelege ce am vrut sa zic...