Video, Povesti si Rock&Roll ...

[goodolddog]

Scurta diversiune: un numar incredibil de piese lirice sa zicem ... moderne (A Whiter Shade Of Pale, Let It Be, When A Man Loves A Woman, etc. etc.) au fost construite pe scheletul armonic al unui canon vechi (hai sa zicem ... clasic), des revizitat ca sursa de inspiratie - chiar imi aduc aminte ca pe la inceputul anilor '80 aparuse si un potpuriu alcatuit din piese inspirate din acea partitura, o chestie care era destul de vehiculata prin discotecile vremii.

Iata si varianta pentru chitara electrica executata cu o tehnica cel putin bunicica de un student anonim din Coreea de Sud. Nu e Satriani, dar merita o vizionare ...

(cu gramul de sare de rigoare, tehnica imi aduce aminte oarecum de Steve Stevens in perioada colaborarii cu Giorgio Moroder si Harold Faltenmeyer)

End of ... diversiune

[Mitica]

[goodolddog]

Si pentru ca vorbeam pe undeva pe aici despre Europa Libera, hai sa fac o trimitere la o trupa de ... "bufoni beti" (drunken bufoons) si care avea curajul sa se prezinte ca atare - asta ca sa-l citez pe Lester Bangs - si la una dintre melodiile rock de impact ale sfirsitului anilor 60 care a facut heavy rotation la By Request - The Guess Who - "American Woman" - (pe vremea cind nu se inventase inca Lennt Kravitz ...) - aici o aparitie mai tardiva la TV in '70 !

(Cu aciditatea-i caracteristica, Bangs propunea o antiteza legata de alcoolemia curenta cu un alt artist - adulat de audienta - a carui viata se putea rezuma in tripticul: "I'm Drunk - I'm Nobody, I'm Drunk - I'm Famous, I'm Drunk - I'm Dead!" - dar asta e alta poveste pe care o aminam pentru un posibil moment Pere Lachaise ...)

Din pacate, in link-ul de mai sus sunetul e mai mult ca sigur track-ul original de pe album cu vocea lui Randy Bachman care tocmai plecase pentru a forma Bachman-Turner Overdrive. Uh .. un posibil lipsynch ... adica si la ei prin '70 se dadea cu playbacku' la TV ... plus ca ii puneau sa se imbrace cumintzel si sa nu se poarte prea indecent ...

Nevertheless, they really rock ...
Enjoy!

[goodolddog]

Asta seara, cuvintele nu prea vor sa curga prin degete, sindrom caracteristic pentru constipatia lirica ... deh, conjunctura

Asa ca as face trimitere la o chestie veche si de incredere pe care o apreciaza se pare (incredibil, nu-i asa?) si generatia hranita cu rap a lui ala micu' (care ala micu' e major de ceva vreme ... ) ...

Deci, din 1973, de pe "Goats Head Soup" (link Amazon, link allmusic) - Angie (Richards/Jagger), interpretata de niste indivizi pe atunci tineri despre care am auzit ca ar mai misca si azi : The Rolling Stones (Mick Jagger, Keith Richards, Mick Taylor, Charlie Watts, Bill Wyman). O piesa simpla, curata, cintata nesofisticat, cvasi-acustic si care a insotit afectiv multe generatii - ba chiar vad ca o mai face si acum. Am cunoscut multe cupluri in ultimii treizeci de ani care numeau aceasta piesa "melodia lor". O piesa pe care eu as trece-o si la categoria "bucati muzicale ca sa-ti convingi parintii ca rock-ul nu e un fenomen nociv", imediat linga "Stairway to Heaven" - efect similar, dar contrast garantat ...)

Marcheaza oarecum inceputul unui trend de punctare a albumelor rock Stones cu balade lirice insirat pina la sfirsitul deceniului.
Numele piesei vine cel mai probabil de la tocmai-nascuta pe atunci fetita a lui Richards, Angela, desi zvonurile amatorilor de senzational au legat denumirea piesei de cele mai nastrusnice persoane, inclusiv sotia lui David Bowie si chiar ... David Bowie (la vremea respectiva -- hmm ... '73, "Alladin Sade", un album foarte interesant -- banuit ca ar fi avut relatii intime cu o larga paleta de celebritati de la Jagger si Iggy Pop pina la ... Syd Barrett)
Noroc ca picanteriile palesc in fata reusitelor muzicale.

Angie, Angie -
when will those clouds all disappear?
Angie, Angie -
where will it lead us from here?

With no loving in our souls and no money in our coats
You can't say we're satisfied
But
Angie, Angie -
you can't say we never tried!

Angie, you're beautiful -
but aint it time we said good-bye?
Angie, I still love you -
remember all those nights we cried?

All the dreams we held so close seemed to all go up in smoke
Let me whisper in your ear:
Angie, Angie -
where will it lead us from here?

Oh, Angie, dont you weep, all your kisses still taste sweet
I hate that sadness in your eyes
But
Angie, Angie -
ain't it time we said good-bye?

With no loving in our souls and no money in our coats
You can't say we're satisfied
But
Angie, I still love you, baby -
Evrywhere I look I see your eyes
There ain't a woman that comes close to you
Come on baby, dry your eyes

But
Angie, Angie -
ain't it good to be alive?
Angie, Angie -
they can't say we never tried!

* * *

Cind ma gindesc la Rolling Stones imi vine automat in minte si deja celebrul studio mobil de inregistrare pe care Jagger si Richards si l-au dorit ca sa poata inregistra in locatii cit mai diverse intr-o fuga continua de sunetul "de studiou" si in cautarea unor sonoritati cit mai vii.
Mama, ce inregistrari a vazut acest Rolling Stones Mobile Recording Studio, si si The Rolling Stones Mobile sau mai pe scurt The Mobile. La vremea respectiva era unul dintre cele mai performante studiouri mobile si managementul a avut ideea sa-l inchirieze unor trupe care isi doreau si alt tip de sunet decit Abbey Roads (plus ca Abbey roads era scump iar sa inregistrezi in afara Angliei - de exemplu in Elvetia - avea multe avantaje si din punctul de vedere al taxelor ...). Sint aici citeva povesti grozave si oarecum celebre la vremea respectiva legate de trupe care au folosit The Mobile. A si fost imortalizat in cuvinte de cintec greu, era sa arda de vreo 3 ori, a fost uitat prin Elvetia ... eh, povesti.
Si daca ma gindesc ca The Mobile a vazut Pavilionul si Grand Hotel la Montreux precum si Headley Grange in Hampshire, ambele in '71 cred ca trebuie sa ma duc sa-mi revad un pic colectia de texte, sleeve-uri si poze pentru ca ar fi cel putin doua povesti de spus cind vor vrea cuvintele sa curga prin degete ...

Va las cu Angie.
Enjoy!

[hollow]

Nenea...apropos de cuvinte de nu vrea sa iasa din deshte..
si de Unguru' de Knoplfer - ca-l pomeniram aci -
eu atat am de zis :

Brew the coffee in a bucket
Double straight man and banjo
If you don't got the snake oil
Buster, you don't got a show
Who puts the doh-re-me
In our pockets
Keeps the party going on?
It's the man
Who sells the potions
I'm just one who plays the songs
Now they generally buys
The bigger size
They usually rub it in
I drank it once, it tasted
Like grease and paraffin
It's mostly alcohol, okay
You can't deny it's strong
We was going through the motions
'til the doctor came along

There stands the bottle
Ladies and gentlemen
All these bottles
Don't have to tell you, friends
These days miracles
Don't come falling from the sky
Raise your glasses to the doctor
To a stand up guy

When the monkeyshine is flying
And he's promising the cure
He says the french
For your lovesick blues
La maladie d'amour
He gets the chumps all laughing
But he gets a few to buy
Here's to beefsteak
When you're hungry
And whiskey when you're dry
Now the band'll blow their moolah
Like sailors gone ashore
Now we're going to west helena
To gamble, drink and whore
Let's you and me
All make whoopee
Here's mud in your eye
Here's to all the gals you ever want
And heaven when you die

There stands the bottle
Ladies and gentlemen
All these bottles
Don't have to tell you, friends
These days miracles
Don't come falling from the sky
Raise your glasses to the doctor
To a stand up guy

There's a big cheese with a cigar
Been sizing up the show
He wants to get the doctor
Pitching on the radio
I will make a switch to guitar
But the rules all still apply
They want to trust somebody
Yeah, they want a stand up guy

There stands the bottle
Here's to absent friends
All these bottles
Dead soldiers in the end
These days miracles
Don't come falling from the sky
Raise your glasses to the doctor
To a stand up guy
To the doctor
A stand up guy

[goodolddog]

Este intr-adevar de pus la rana ...
Sper sa-mi trag cit de curind variantele combo DVD-A+CD ...
Sa fim sanatosi!

[goodolddog]

Suna telefonul.

Auzi, tu n-ai niciodata senzatia ca te ineci in valurile timpului ? Stii tu, senzatia aia de deja-vu intr-un moment in care viteza de reactie e diminuata pina la anihilare si lucrurile se petrec cu incetinitorul in jurul tau intr-o plutire amorfa si intr-un context temporal atit de viscos incit simti ca-l poti taia cu cutitul ? Senzatia inevitabilului, aia in care gindesti dar reactiile nu par neaparat ale tale, ci ale unei alte entitati care salasuieste inauntrul tau, probabil dincolo de bulbul rahidian, stii tu, reptila ancestrala ...

* * *

Figura captivata de surescitarea manevrei, aplecata peste umarul meu in timp ce activeaza cross-bleed-ul ca sa trezeazsca din nou la viata turbina stinga amortita. CGI-ul docil care arata neechivoc ca am fi sub panta si la un AOA putin cam mare ca sa fie bine. Click-ul sec al starterului. Zgomot sintetizat de turbina care suiera si acele care urca din nou catre zone normale, prietenoase, sub ochii mei indobitociti de multitudinea ecranelor. Doamne, ce cuvinte imbecile am putut sa scot cind m-a intrebat ce parere am despre bord. Un gind aiurea care nu are ce cauta in momentul asta. Cross-bleed off, ghidul meu imi arunca o privire satisfacuta (uite vezi, asa se face, that's how it's done ...) care se transforma ca la cinema intr-o grimasa cu ochi holbati cind trece de simbolistica verde a HUD-ului ... ralenti. The ball is way off! Gas, stick and rudder ... nu comand, nu controlez, il car in spate, il intorc cu mine ca pe un rucsac greu si stinjenitor. Si nu fac eu asta, eu sint suspendat intre ape groase de contemplare privind doua maini care sint ale mele dar nu-mi apartin cum se joaca cu cele douazecisicinci de tone virtuale in cockpit-ul baroc si spartan in acelasi timp (asta daca poti sa-ti imaginezi asa ceva). Vocea care nu e a mea dar care razbate dintre buzele mele crispate, usor ironic - that's all right, I got it ... CGI-ul care confirma impasibil ca sintem clear off the deck ... Si aud vocea de linga mine, usor gituita - ya know, had I been there with you I'd have ejected ... Zimbesc. Sint acasa. Mai acasa decit am fost vreodata.

* * *

Idiot. Nu pot sa ma gindesc la altecva decit ca sint un idiot. Anesteziat de drogul metrilor pe secunda si a g-ului lateral, turtit de senzatia micinoasa ca mie nu mi se poate intimpla nimic, mintit vreme de peste douazeci de ani de iluzia unui control care de fapt e o himera, acel gen de idiot. Acul mare si alb din mijlocul bordului foarte suedez e bineinteles mult prea departe pe cadran pentru excursia pe care mainile mele de imbecil au aplicat-o volanului si pentru momentul mult prea tardiv fata de apexul curbei in care am binevoit sa fac acest lucru. Jos intr-a patra. Stingu' pe frina si dreptu' pe gaz. Dreapta inca un pic, stinga imediat tare si pe contra. Scoate-o cu motorul, boule, iti place viteza, ai ? Na viteza ... Spatele pleaca provocat, incercind sa indrepte ceea ce e clar ca nu se mai indreapta. Si poate ca totusi ? Inca un pic. Stimati telespectatori, va anuntam pe aceasta cale ca in acest moment latimea carosabilului a devenit insuficienta. Si inca maxim doua secunde lungi cit o eternitate in santul adinc de peste un metru, plin de pamint prietenos care frineaza masa de metal in drumul ei necontrolat catre traversarea betonata. Airbag. Centura care imi taie hainele, pielea si carnea ranindu-ma ca sa ma apere. Liniste desavirsita si praf ignifug. Pieptul meu se misca ritmic sub comanda autonoma a sistemului neuro-vegetativ. Traiesc.

* * *

Ma uit ca un prost in gura prietenului meu care mi-a dat o veste cit se poate de trista fara sa stie ca de fapt tocmai am murit un pic. Sa fii rapit definitiv din mijlocul unei familii la 36 de ani intr-un mod in care nu ar trebui sa se duca nimeni dintre noi e o tragedie suficient de mare pentru ca orice personalizare sa nu-i schimbe calitativ natura. Iar eu ma urasc pentru egoismul bicisnic si marunt care ma face sa raportez vestea pe care creierul meu o inghite greu si in slow-motion la patetica mea persoana care de fapt este un mare nimic. Dincolo de privirea mea sticloasa care transmite intr-o tacere absurda mimica omului din fata mea continuind sa vorbeasca fara ca eu sa-l mai percep ca atare, regretul se lupta cu dispretul fata de acest prost obicei personal de a aborda subiectul ca si cind ar fi vorba despre mine, despre mine, despre mine. Eu. Egoism jalnic, de duzina. Am plecat de la oceans apart si exact acolo am si ajuns. Si tirziu, foarte tirziu, prea tirziu, as fi vrut sa-ti spun :
And I thank the Lord there's people out there like you!
I thank the Lord there's people out there like you ...
Si nu-mi gasesc inca puterea sa reformulez la timpul trecut sau sa constientizez egoist pierderea a doua oara, de data asta definitiv. Si pun un link si inca un link si asta e, aici am ramas, cu egoismul meu cu tot prins intre cele doua link-uri.

* * *

Suna telefonul.

O sonoritate cit se poate de impersonala si nepersonalizata pentru o veste nu tocmai buna, de la un prieten fost virtual dar care a prins intre timp un contur cit se poate de real. Si care se sparge in figuri fara sa-mi ceara (mie, mi) voie. Il rog dar sa binevoiasca sa-mi ceara voie de acum inainte, mie, pentru ca este despre mine, eu. Tipic. Ma gindesc ca poate nu-l certai destul ?!? Cum e frate cu laptopul' ala, apucasi sa-l deschizi ?

Nancy & Ann ma taxeaza cu Black Dog in background ...

[DNA]

Nu te supara batrane dog, vrei sa traduci postul de mai sus si pentru un zevzec cu mintea obosita ( adica eu ) ?

vad ca poti scrie ...
Sau sa dictezi

[goodolddog]

Mda, pot scrie, sa ma exprim imi e mai greu ...
Dane, nu-i nimic de tradus, am avut si eu niste zile mai proaste (asa ca mine ...).
Sa fim sanatosi!

[DNA]

Cand o sa ai starea de a scrie, spune-mi si mie ce s-a intamplat.

[drag]

...e epatant goodolddog ästa dom'le!!Nici eu nu intzeleg exact dar simt cä ceva s-a intimplat acolo in el, ceva important. Si de altfel, a fäcut un job enorm pe thead-ul ästa...epatant.

[drag]

Am un DVD-v pe care-l privesc cel putzin o datä pe an cu enormä pläcere:
Eric Clapton "24 Nights", o reusitä, personalul pe scenä e acelasi cu ce e pe video-ul Clapton/Knopfler.

[grigore_35]

Goodolddog spune:"Auzi, tu n-ai niciodata senzatia ca te ineci in valurile timpului ? Stii tu, senzatia aia de deja-vu intr-un moment in care viteza de reactie e diminuata pina la anihilare si lucrurile se petrec cu incetinitorul in jurul tau intr-o plutire amorfa si intr-un context temporal atit de viscos incit simti ca-l poti taia cu cutitul ? Senzatia inevitabilului, aia in care gindesti dar reactiile nu par neaparat ale tale, ci ale unei alte entitati care salasuieste inauntrul tau, probabil dincolo de bulbul rahidian, stii tu, reptila ancestrala ... ", si eu raspund, cum sa nu, eu mereu traiesc asemenea clipe, wellcome to the club..!, si completez ca intradevar atunci cand esti prins intr-un accident auto se intampla ceva extrem de ciudat atat cu timpul cat si cu spatiul sau poate ca doar cu perceptia pe care o ai despre acestea in momentele respective, dar, in fine..

Goodolddog, mie-mi place ce ai scris.
Din pacate perioada de aur a muzicii rock a durat doar 20 de ani, intre 60 si 80, perioada totusi destul de mare comparativ cu perioada media de viata a unui om. Dupa 80 au avut loc o serie de experimente rock dar destul de anemice dupa umila mea parere, experimente care nu au reusit sa revigoreze nici genul si nici spiritul, din pacate.