Vangelis, ce stim si ce ne atrage la muzica lui

[Mihai A.D.]

Salut

Deschid acest topic caci din cate am observat nu prea se vorbeste de acest "tatic" al muzicii electronice. Nu stie multa lume despre el, muzica lui, decat daca le pui unora sa asculte si zic...a asta am auzit-o in documentarul ...X, sau genericul unei emisiuni. Exceptandu-i pe cei dintr-o generatie mai veche(nu prea veche). Eu personal nu am aflat de el(ca si nume) pana in clasa a 9 a(1991-1992) cand intreband pe cineva daca are vre-o caseta cu Jean Michel Jarre mi-a raspuns ca nu dar ca are niste Vangelis. Binenteles ca la inceput nu am privit cu incredere, dar a zis, "stai sa-ti pun sa asculti ceva din muzica lui, sa-ti faci o parere". Atunci am facut cunostinta cu Albumele Spiral(1977), Opera Sauvage(1979) si China(1979). La cele mai multe melodi exclamam "asta o stiu"..."si pe asta"....a fost cum ar spune unii "love at first sight).
Acum, de exemplu putini stiu ca anul trcut in toamna trevuia sa se lanseze pe piata un documentar facut de Tony Palmer despre viata lui Vangelis cu o durata de cam 2 ore si....Problema e ca a fost suspendata lansarea din, cum scrie chiar pe siteul celui care a facut documentarul, motive de neintelegere intre parti. Sper sa-l lanseze intr-o buna zi.
Astept opinii....., poate cineva a fost norocosul care sa fi fost de fata la vre-un concert Vangelis....

[Mitica]

[deeppurple]

Cu muuuuulti ani in urma (in anii '80) vesnicul tanar prezentator la Radio Romania Tineret-actualmente radio3net- FLORIAN LUNGU prezenta saptamanal cate un disc de muzica rock. Printre cei pusi sa cante pe calea undelor a fost si Vangelis cu clasicile albume mai sus amintite. Se transmitea MONO. Dupa revolutie , imediat, s-au transmis STEREO.
Din stiinta mea Vangelis NU are studii inalte de pian ca si Jon Lord, Keith Emerson sau Rick Wakeman, in schimb are GENIU in...genul lui Jon Anderson de la Yes, care ca si el, VEDEA piesa inainte de a fi cantata.
Pe lista mea de preferinte pun China, Heaven and Hell ( am dat 20 Euro pe acest vinyl!),Chariots Of Fire (albumul a fost premiat cu premiul Academiei de Film in 1981) , See You Later (o dura critica adusa societatii consumiste capitaliste), Odes( unul din albumele cu Irene Papas-o mare actrita si cantareata din tara lui natala-Grecia) si exceptionala muzica de film ( dar perfecta si ca muzica terapeutica) L'apocalpyse des Animaux.
Odes este cel mai spiritual album al sau, cu tematica evident religioasa. Daca il asculti cu ochii inchisi poti sa ai experirente deosebite. La fel si cu Chariots.
Vangelis a plecat din Grecia aflata sub dictatura militara la sfarsitul anilor '60 la Paris unde a inceput sa cante cu Demis Russos şi Loukas Sideras a format grupul de rock progresiv Aphrodite's Child, ulterior lansandu-se in cariera solistica si mai ulterior plecand in Marea Britanie.
Venit din ortodoxa Grecie Vangelis nu a prins la public pe masura geniului sau. A se vedea review-urile din http://www.progarchives.com/artist.asp?id=1608
De asemenea se mai pot afla unele informatii de aici:
http://vangeliscollector.com/music_vangelis.htm
sau de aici:
http://www.google.ro/search?hl=ro&source=hp&q=vangelis&meta=&aq=f&aqi=g10&aql=&oq=&gs_rfai=
Consider ca minim un numar de 5 albume dinainte de 1983 ar fi necesar sa existe in discoteca oricarui ascultator de muzica de auditie...

[Mihai A.D.]

Exista pe piata(nu la noi in ara) o carte scrisa de Mark Griffin si care se numeste "Vangelis - the Unknown Man". Este o biografie a lui Vangelis care nu a fost acceptata de catre artist sa fie editata dar nici nu a interzis sau a dezaprobat ceea ce scrie in ea. Am achizitionat cartea de pe net si am citit-o; e formata din colaje luate din diverse interviuri sau articole din reviste. Este o sursa bine venita pentru admiratori ai lui Vangelis sau chiar pentru cei care doresc o mica cultura muzicala ai deja clasicilor muzicii electronice. Mai exista si o carticica in limba romana care se numeste "Asteptandu-l pe Vangelis" scrisa de Daniela Caraman Fotea. Pe aceasta am luat-o de la magazinul Muzica, nu stiu daca mai au...eu am luat-o pe ultima.
Exista o diferenta evidenta intre stilul lui Vangelis si cel al altor artisti de gen. Din pct. meu de vedere, muzica lui e mai pamanteana, mai aproape de suflet, poate si de aceea ma atras cel mai mult. Asta nu inseamna ca nu apreciez si ascult cu mare placere un Jarre, Mike Oldfield, Kitaro, kraftwerk.... Si cand te gandesti ca nu are nici scoala de muzica cum se asteapta cam toti de la un mare artist..... .Sunt foarte multe de spus despre el ca artist si despre albumele sale. Le poti analiza ca pe o opera scrisa.

[Mihai A.D.]

Este artistul pentru care, daca as auzi ca are o reprezentatie Live undeva in Europa, as lua imediat bilet si as merge sa-l ascult Live. Tinand cont ca are si o varsta + ca reprezentatiile lui live sunt foarte rare.

asa ca daca aude cineva ceva si poate sa-mi dea si sursa....

[Brighty]

[Brighty]

Iata si un topic asemanator, deschis chiar de subsemnatul, acum 5 ani de zile, dar cazut, pare-se, in uitare:
http://www.hi-fi.ro/fhifi/viewtopic.php?t=5777&postdays=0&postorder=asc&start=0

[Mihai A.D.]

Cu formatia Yes nu a stat, se pare, decat trei saptamani, pt. ca ar fi insemnat ca nu ar fi putut sa se impuna cu stilul lui pentru ca fiecare din membrii formatiei aveau ceva de spus. Desi scurta colaborarea cu "Yes", a ramas in relatii foarte bune cu Jon Anderson(solistul vocal) cu care a scos patru albume, si din cate-mi amintesc a colaborat cu el la inca cateva,"Opera Sauvage(harpa), "See you later"...si cam atat cred....
Ca stil intr-adevar s-a schimbat destul de radical cam de la Conquest of paradise 1492 in coace. Cu cateva exceptii: Voices si Oceanic. Din pct-ul meu de vedere unul din albumele de referinta sau mai degraba sunetul caracteristic lui Vangelis este Opera Sauvage(1979) si Soil Festivities(1984). Cat despre concertele lui Vangelis, spunea intr-un interviu ca el nu are niciodata un playlist sau sa stie ce o sa cante.Se ducea in fata spectatorilor si ce il inspira pe moment aia canta si mai ales erau momente in care improviza efectiv, nu era o melodie cunoscuta ci pur si simplu canta ce-i venea atunci.

[Brighty]

[Mihai A.D.]

Corect... nu stiu cum a scapat...Din cate stiam exita de exemplu o colaborare cu Vangelis a lui Anderson pentru un album cu muzica de craciun semnat Jon Anderson. se numeste Three ships(1990)

[Brighty]

[Mihai A.D.]

Daca tot e tema Vangelis putem spune astazi 29 martie La multi ani Vangelis(67 ani) si la cat mai multa muzica din partea lui pentru noi

[Brighty]

La multi ani, Maestre!...

Drept omagiu, doresc sa transcriu, aici si acum, un fragment dintr-o carte intitulata "Magical Mystery Tours" a carei autor este un nume important in industria showbiz-ului britanic din anii '70 si '80, in special: Tony Bramwell. In carte, Tony isi deapana amintirile, unele extrem de picante si savuroase, despre o sumedenie de celebritati cu care a lucrat; intre acestea, Vangelis!...

Haideti sa vedem ce isi aminteste el despre "El Greco" :

"Unul dintre cele mai interesante duo-uri sub contract la Polydor a fost cel al lui Demis Roussos si Vangelis Papathanassiou, cunoscut sub numele "Vangelis". Dar contractul nu era pentru un duo, sub nici o forma. Erau mult prea individualizati ca muzicieni; duetul s-a format in studio. La ora la care l-am intalnit, Demis se bucura de un mare succes comercial, dar faima inca il ocolea pe Vangelis. Asta se datora in special faptului ca Vangelis insista sa faca numai ce vroia el. Era extraordinar de talentat, dar foarte dificil de lucrat cu el. M-am atasat foarte mult de el. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca era o gazda generoasa, uneori era chiar un pic pervers, un adevarat personaj, in multe privinte. A scos un album superb, intitulat "China". Era uimitor, foarte original; si esoteric, inspirandu-se din faimosul mars lung al lui Mao si revolutia chineza. Am crezut ca va fi foarte greu de comercializat, dar calitatea se impune intotdeauna. S-a vandut bine si toata lumea l-a copiat.

Lesley si cu mine il vizitam destul de des in apartamentul lui luxos de langa Albert Hall, asa ca am devenit buni prieteni. Demis era si el adeseori pe acolo si atunci formau un cuplu remarcabil, Demis fiind si un mare bucatar. Facusera parte amandoi dintr-o trupa greceasca, Aphrodite's Child, care avusese mult succes in Europa , formata din indivizi uriasi, cu un apetit enorm pentru viata si mancare. Uneori, in momentele de lancezeala, ma gandesc ce-ar fi insemnat sa asigur bufetul pentru formatia aceea.

Mai tarziu, cand David Puttnam a vrut sa aiba ceva diferit pentru un mic film pe care il producea, "Chariots of Fire", m-am gandit numaidecat la Vangelis, din cauza modului magic in care se folosea de instrumentele electronice. L-am convins s-o faca pentru ca stiam ca nimeni altcineva nu era in stare. Trebuia sa fie el. Chiar inainte de a incepe, mi-am inchipuit cum ar fi trebuit sa sune, dar mai intai a trebuit sa discutam in repetate randuri, sa gatim si sa desfacem multe sticle de vin.

Filmul a patruns adanc in constiinta, unul din acele lucruri care traiesc in memoria ta, pe care le poti viziona mereu. Muzica trebuia sa se conformeze, sa fie grandioasa si eterica si obsesiva, dar triumfala.

Mergeam de obicei la Nemo, studioul lui Vangelis, in Edgeware Road, unde ni se livrau zilnic secventele filmate ca el sa poata compune muzica. A durat o eternitate, pentru ca se faceau incontinuu modificari si nu exista un dialog pe acele copii. Peteceam zile si nopti cu el la Nemo.

La prima avanpremiera producatorii au prezentat filmul fara coloana sonora si a fost umilitor de jenant. Lumea chiar nu stia cum sa reactioneze, incotro sa se uite. Nu credeau ca va iesi ceva din el sau ca va fi salvat. Am auzit pe cineva spunand destul de tare: "Pai e moarta-n cotet". Era o productie britanica destul de originala, tipica Hugh Hudson, adica filme dificil de vandut. Apoi l-au proiectat din nou, pe muzica, iar acele faimoase sase note muzicale s-au potrivit de minune. Era dintr-o data atat de inaltator, incat oamenii se ridicau in picioare si aclamau. Am stiut din momentul in care am ascultat coloana sonora finala ca pilotase filmul in zona Oscarurilor. Pe care le vor incasa - si a impus fraza lui Colin Welland: "Britanicii sosesc", la ceremonia decernarii premiilor.

Nu il supervizam pe Vangelis ca atare pentru Polydor. De fapt, probabil nici nu putea fi supervizat. Atunci cand a aparut "China", Polydor International si eu eram atat de decisi, incat doream sa-l impunem pe Vangelis ca pe un nou star important. I-am rezervat scena de la Royal Festival Hall. Angajatii Polydor au venit din intreaga lume; jurnalistii si reporterii au fost trimisi cu mare cheltuiala si cazati in hoteluri londoneze scumpe. Dar in loc sa cante ceea ce toata lumea venise sa auda, acele compozitii minunate, definitorii, care faceau pe toata lumea sa planga, Vangelis a interpretat unele compozitii avangardiste, total inedite, elucubratii electronice cu un percutionist. Mi-a stat inima. N-am scapat si multa lume a iesit din sala, spunand ca era gunoi.

La petrecerea de dupa spectacol a fost foarte jenant pentru ca nimeni nu stia ce sa declare. Nimeni nu s-a dus la Vangelis sa-l felicite, asa ca a ramas stand acolo si aratand foarte sumbru. Dar nu atat de sumbru cum eram noi ceilalti. O opinie generoasa ar fi fost una conform careia el nu era deloc motivat comercial. Nu intelegea de ce-ar fi cantat ceea ce se asteptau cei din audienta. Personal, as fi putut sa-l strang de gat. E bine ca nu era vorba de CBS sau Jet. Ar fi ajuns pe fundul Marii Egee.

Ca un indiciu cat de bun era Vangelis, Hans Zimmer era asistentul sau. Zimmer e acum copilul minune, cel mai bine cotat compozitor de muzica de film si mult mai viabil comercial decat fostul lui mentor. N-am nici o indoiala ca probabil observase atent ceea ce s-a intamplat cand lucra pentru Vangelis si ca analizase in detaliu ceea ce doreau criticii, invatase toate capcanele si stia cum sa le evite. Dupa "Chariots" l-am rugat pe Vangelis sa compuna si coloana pentru "Blade Runner", care debutase prin a fi tot un filmulet ciudat. Ca de obicei, productia a fost tulburata de multe probleme financiare, cu diversi finantatori venind si plecand, modificandu-si incontinuu formula. Directorii s-au schimbat. Schimbari peste tot, fara incetare, cu exceptia regizorului, Ridley Scott.

Ridley era un alt geniu, unul foarte stapan pe sine. Vangelis compunea o muzica furtunoasa, dar filmul nu era turnat consecutiv, ajungand la el in fragmente obscure. Era exasperat, incapabil sa perceapa cu claritate intregul, fiindu-i teama ca nu va putea livra o coloana sonora comprehensiva. In cele din urma albumul cu muzica filmului nu va fi editat vreme de cincisprezece ani, iar drepturile de difuzare pentru muzica filmului vor trece prin mai multe maini pana atunci. In cele din urma, Warner l-a lansat prin una din casele lor de discuri derizorii. E o muzica fenomenala si desi a facut destul de multi bani nici nu se compara cu suma pe care ar fi acumulat-o daca aparea o data cu difuzarea filmului. Partea amuzanta e ca Vangelis se urca pe scena gata sa interpreteze o muzica nestructurata, atunci cand se simte constrans s-o faca, dar cand lucreaza la un film vrea ca muzica sa fie perfect structurata.
*
In aceasta perioada a aparut in viata mea si Vincenzo La Bella. Era seful serviciului Film si TV de la Vatican, care, da, draga cititorule, exista - asa cum exista si Oficiul Inchizitiei. Avea o slujba bizara, de a pastori un buget urias, investit in filme din intreaga lume, in interesul Vaticanului. In acelasi timp produceau programe TV si discuri. Era o slujba platita cu sume incredibile, cum erau multe alte slujbe la Vatican. Vincenzo calatorea in intreaga lume si statea in cele mai bune hoteluri, luand masa in cele mai scumpe restaurante. A fi invitatul lui constituia o experienta in sine. Astfel am putut constata opulenta in care se desfata cei cu adevarat bogati.
Beatles, cu toate castigurile lor, duceau un trai foarte modest, chiar daca in bucatariile si salile de masa de la Apple se consumau multe sticle de vin vechi si tone de caviar. Cu Vincenzo ma intalneam deseori pentru a discuta despre filme si investitii, desi n-a prea iesit nimic din asta. Pentru mine era un stil de viata care se putea compara doar cu epoca in care Nero dominase la Roma. Cred ca preferam sa fiu cu Vangelis si Demis cand gateau, radeam, mancam si beam impreuna. Totul parea mult mai real."

[Mihai A.D.]

Intersant articolul. Nu stiam ca Hans Zimmer a fost sub aripa lui Vangelis. Oricum chestia cu recitalurile Vangelis se stie ca nu erau ceea ce se astepta publicul sa auda Vangelis era in cercul industriei muzicale dar totusi in afara cercului pt. ca nu se lasa condus de nici o casa de discuri sau manager. Canta si compunea ce vroia. De exemplu am citit ca la decernarea Oscarurilor nu a vrut sa mearga desi stia ca urma sa cante, iar cand a primit oscarul si urma sa cante ceea ce la facut celebru(era dinainte pentru cei care au stiut sa-i aprecieze sound-ul), a trebuit sa-i cante piesa o orchestyra dirijata de altcineva. Si am impresia ca nici nu a vrut sa-l primeasca(nu mai stiu sigur dar o sa recitesc articolul si revin cu raspunsul corect .
Singurul concert in care a cantat ceea ce astepta si publicul a fost cel din Rotherdam pe 18 iunie 1991 cand a avut un playlist bine stabilit din-nainte.
Era un fel de sarbatoare a tehnologiei, sau asa ceva.
http://www.youtube.com/watch?v=0lUclodLNiA&feature=related

[Mihai A.D.]

Uite sa-ti faci o idee, in cazul in care nu stiai , cam ce insemna un concert improvizat a lui Vangelis: http://www.youtube.com/watch?v=vVcN_LciCWA&feature=related. Ii recunosti stilul dar cu toate astea.....trebuie ,ce-i drept, sa ai rabdare si stare sa asculti asa ceva.

[Mihai A.D.]

Cautand acum ceva pe net am dat de filmuletul asta cu Vangelis de care nu stiam....
Suna excelent: http://www.youtube.com/watch?v=savWMxRIlak&feature=related se pare ca face parte defapt dintr-un film documentar de-al lui Frederic Rossif. Uitati aici lincul care sa va duca la filmulet care e format din 2 parti
http://www.youtube.com/watch?v=oV1Hhy9AS9Q&feature=related
si
http://www.youtube.com/watch?v=5Hb9glaUj5U&feature=related

Sunt mici probleme cu imaginea la un moment dat

Vizionare placuta si astept comentarii