Ultima Poezie...

[Rycher]

[Mitica]

[vlad_2770]

De fapt, in fond si la urma urmei, noi discutam despre ceva care intr-o tara civilizata nu ar lasa loc la discutii. Cind ai omorit un om platesti fara nici o discutie indiferent de cine esti tu si ce functie ai. Nu exista loc de a fi aparat sau a fi infundat un ucigas. Unde este lege nu-i tocmeala.
Cum nu avem o tara civilizata mi se pare normal sa avem parte de asemenea stupiditati in care se pune problema de aparat sau infundat un criminal.
Oricum este dureros sa vezi cum o mama declara ca isi pune tot ce are la bataie pentru ca cel care i-a ucis copilul sa plateasca, dar ... in junga nu sunt reguli.

[bnt]

[grig]

[MarianS]

Nu am sa inteleg niciodata de ce se ajunge, cu atata usurinta, de la schimburi de idei, la insulte si atac la persoana.

[szacaz]

Omul este ingropat (nu si poetul; din fericire pentru literatura noastra); noi ne-am infatisat, inca o data, fiecare pe limba lui - am avut impulsul sa dau replica, sa demontez unele dintre afirmatiile nefondate - cui ar fi folosit? e limpede ca avem obiceiul sa ne pastram si aparam (ca chiorii) parerile, oricat de ridicole ne-ar arata ceilalti ca sunt ele. Unii dintre noi l-au ridicat in slava si l-au prezentat ca pe un erou national, ca pe un poet national, ca pe un ultim gladiator (nu glumesc deloc, prin alte parti s-au vazut si asemenea entuziasmari necontrolate), altii s-au simtit datori sa salubrizeze (topicul, forumul, natia, internetul intreg! pai ce pana lor?). La radio si la TV s-a lacrimat grozav (si cu siguranta asta a agasat si pe indiferenti, nu doar pe adversari!), politicienii si-au sters si eu nevinovatele nasucuri, ba inca si portretul raposatului se pare ca a exagerat cu reverenta.

S-au facut comparatii cu "Solidaritatea" polonezilor - ce naiba ar putea sa aiba un Cenaclu (ooo, daaa, se manipula grozav! si subtil si eficient! adolescentului care am fost i-a placut grozav manipularea aia; reflexele deja formate ma ajutau sa trec peste tributul platit sistemului, aproape ca nu bagam de seama ca se pomenea de ceasca si de pcr si de utc) in comun cu un sindicat? era poezie (poate lacrimoasa, cum sa nu?) era muzica (adesea incropita si lalaita, cum sa nu?), dar era tinerete vie si vioaie; nu era politica decat exact atata cat nu se putea evita, in rest se vorbea si canta despre dragoste, despre patrie, despre Beatles - cum sa nu placa pustimii? pai chiar si comparatia cu nenorocirea aia de "Cantarea Romaniei" - absolut ipocrita si slugarnica si neartistica - si tot ar fi propulsat Cenaclul in oricare top al preferintelor tineretului; cred ca intreaga noastra istorie cunoscuta nu mai are o alta asemenea manifestare (amploarea specatcolului - numar* de artisti si numar* de spectatori, numarul* enorm de spectacole), cred ca nici macar pe plan mondial (cu ingaduinta pentru proportii) nu gasim ceva comparabil.

N-as vrea sa fiu inteles gresit, nu sunt un consumator de folk (desi la acea varsta eram, si asta este acceptabil si scuzabil; dar nici macar atunci nu-mi placeau toate, nici vorba!) si nu sunt un fan turbat al poeziilor lui Paunescu (desi, in general, imi plac destul de mult - si pentru constructie, si pentru mesaj); dar parca nici nu pot sa stau sa accept (ca si cum n-as vedea) terfelirea gratuita si denigrarea (nimic mai mult decat alinierea la un courent oarecare); am apreciat atitudinea moderata, sincera (si destul de cuviincioasa, avand in vedere momentul) si nu lipsita de echidistanta (prima pilda care imi vine in minte este DNA), si ar fi fost minunat daca am invata toti sa ne gandim de doua ori inainte de a arunca piatra.


Inteleg nemultumirea celui care, traitor sub comunisti fiind, se ingretoseaza la vederea unor versuri umile/servile - chiar inteleg, am trait si eu sub comunisti si m-am ingretosat destul; dar daca pe langa o oda sau doua sau trei inchinate preaiubitului fiu al poporului mai intalneam si mesajele de lucida nemultumire (Matusa mea face economii / La gaz, lumina si ades' la carne sau "nu numarati ilustrului chirurg / banii luati pe grave operatii sau cate altele) - cred ca daca le-am pune in balanta pe cele bune cu cele murdare, ar putea sa reiasa ca cele regretabile au fost pretul pentru celelalte.

Despre episodul cu accidentul de circulatie - la fel, este usor ca, de pe margine sa spui ca n-ar fi trebuit (si chiar n-ar fi trebuit, nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege!) ca vinovata sa scape doar pentru ca era sotia parlamentarului - dar cati dintre noi ar avea taria sa-si sacrifica apropiatii pe altarul unui principiu? Nu-s mandru sa recunosc asta, dar cred ca nu m-as putea abtine de la abuzul care sa-mi scoata sotia sau copilul din belea, cand "si-asa raul este facut si nu se mai poata da timpul inapoi".

Repet ideea principala - nu vreau sa-l scot pe Adrian Paunescu drept cetatean model si imaculat, nu vreau sa prezint Cenaclul ca pe inima si floarea culturii romanesti si de aiurea; dar nici raul facut (ca s-au facut si destule rele, cine le mai stie numarul?) nu poate sa atarne vesnic si sa nu fie contrabalansat de bucuria adusa multora dintre noi. Iar poezia, dincolo de canoane si de critica autorizata, se va judeca, mereu, dupa aceeasi rezonanta pe care o trezeste in omul simtitor; copiii si nepotii nostri - pentru care "vremea comunistilor" nu va insemna decat o chestie oarecare din istorie, undeva intre vremea arcasilor lui Stefan si contemporaneitatea lor - nu vor mai avea niciun motiv sa arate, acuzator, cu degetul spre omul public sau politicianul care a scris acele poezii.



























* pare ca vorbesc de cantitate cumva? se poate, dar si bucuria raspandita a fost multa

[bnt]

Pan' la urma toata discutia asta e despre noi, Paunescu e doar un pretext, cand o sa dea coltu' Iliescu or sa se scrie probabil cam aceleasi lucruri...

[szacaz]

[DNA]

Păunescu a trăit tumultos şi a murit tot la fel.
67 de ani nu este o vârstă la care să mori.

Nu a dat în cap nimănui, nu a făcut rău. Nu s-a dezis de credinţa în socialism şi a fost consecvent principiilor sale. Dacă a greşit cu ceva, în faţa cuiva, a plătit deja ce ar fi fost de plătit, iar acum EL nu mai are nicio vină pentru derapajele mediatice.

Oricum, ştim cu toţii că românii uită repede şi ignoră fulgerător.

[bnt]

[DorinD]

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/cum-a-ajuns-adrian-paunescu-erou-205082.html

Cred ca unii de pe-aici isi cam plang tineretile pierdute.

[hifidoc]

http://www.gandul.info/news/inamicul-public-numarul-1-andrei-cornea-pentru-gandul-paunescu-si-a-iubit-tara-dar-nu-a-fost-patriot-a-sustinut-un-dictator-crancen-si-a-spalat-pe-creier-o-generatie-7700588

No comment.

[aifaq]

[aifaq]

[nicu_martin]

Rudele Silviei Burlan, singura supravieţuitoare a accidentului, au privit cu sufletul la gură ultimele ştiri dspre starea poetului şi s-au rugat pentru ca el să-şi revină.

„Verişoara mea ar trebui să se roage pentru domnul Păunescu, pentru sănătatea dumnealui, pentru că dacă nu era el şi soţia, Silvia era acum vai de ea. Ei au ajutat-o cu bani, şi nouă ne pare rău ce se întâmplă acum cu starea de sănătate a poetului. Şi în ultimii ani, după ce Silvia s-a măritat, Păunescu tot a ajutat-o cu bani şi au ţinut-o la şcoală”, a declarat Daniela Burlan, verişoara supravieţuitoarei din accidentul provocat de Carmen Păunescu.

Soţia poetului Adrian Păunescu este liberă, la şase ani după ce a ucis trei persoane. La data de 31 iulie 2004, în timp ce Carmen Păunescu conducea o maşină de teren către Craiova, a intrat în depăşirea unei coloane de maşini.
Jeepul a lovit frontal un autoturism Dacia Nova care circula din sens opus. În urma impactului, au murit pe loc Marin Burlan şi soţia sa, Ileana. Fata cea mare, Laura, în vârstă de 18 ani, a decedat câteva ore mai târziu. Silvia, mezina familiei, a fost singura supravieţuitoare. În 2005, Carmen Păunescu era condamnată de judecătorii vâlceni la doi ani cu suspendare pentru fapta ei.