Subiectul anterior :: Subiectul urmator |
Autor |
Mesaj |
hifidoc
Conectat la: 13 Noi 2006 Mesaje: 300 Locatie: BV
|
Trimis: Mie Noi 10, 2010 8:16 pm Titlul subiectului: |
|
|
Dac' as fi moderator, as muta instantaneu acest topic la gunoi. |
|
Sus |
|
|
Mitica Reclamagiu
|
Trimis: Mie Noi 10, 2010 8:16 pm Titlul subiectului: Mitica |
|
|
|
|
Sus |
|
|
vintage
Conectat la: 25 Iul 2006 Mesaje: 303 Locatie: bucuresti
|
Trimis: Mie Noi 10, 2010 8:49 pm Titlul subiectului: |
|
|
Eu cred ca romanii nu stiu sa respecte adevaratele valori. Uitati-va ce personaje sunt promovate in presa si televiziune. De aceea suntem unde suntem. _________________ Circul incet, pe dreapta, pe langa bordura si am mare, mare grija sa nu stropesc pietonii!!! |
|
Sus |
|
|
DorinD
Conectat la: 18 Dec 2003 Mesaje: 2393 Locatie: Bucuresti
|
Trimis: Mie Noi 10, 2010 9:02 pm Titlul subiectului: |
|
|
Paunscu a fost unul din personajele promovate in draci la televizor. _________________ "It is never too late to have a happy childhood". |
|
Sus |
|
|
cristi289
Conectat la: 12 Iun 2008 Mesaje: 23 Locatie: Bucuresti
|
Trimis: Mie Noi 10, 2010 9:12 pm Titlul subiectului: |
|
|
De asta ce mai ziceti?
"…ultima poezie scrisa in agonie de Adrian Paunescu si transmisa in e-mail unui amic din diaspora…Noiembrie 4, 2010
Eu recunosc ca am facut greseala
De a slavi prea mult conducatorul
Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
Partidul, Ceausescu si Poporul.
Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
L-am criticat si-am insuflat dorinta
De libertate, bunastare si schimbare
Subtil, necenzurandu-mi constiinta.
Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
Periclitandu-mi starea, familia si casa
Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.
De-aceea spun ca ultima dorinta
Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
Si-mi fac adanc proces de constiinta
Caci nu e om pe lume fara pata.
As vrea ca sa raman in mintea voastra
Doar un poet ce si-a iubit mult tara
Ce a descoperit si slefuit talente
Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
Nu m-am dezis de clasa proletara
Si am simtit ca am o datorie,
De a starni in mintea tuturora
Si mai ales in suflete de tineri
Ca nu suntem o tara oarecare
Si-avem destin maret si vom fi liberi.
Cand noi cantam in salile-arhipline
Si recitam pe voci de milioane
Visam la Marea noastra Romanie
Si va-ndemnam: Treceti batalioane!
Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
Ca n-am putut opri din cale vremea
Sa vad autostrada prin Carpati
Din Chisinau-Arad cu via Tebea
Sunt unii care ma lovesc si-acuma
Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
Cuvinte grele-arunca, nesimtire
Si toti vor ca sa cada in picioare
Eu va privesc de-aici de sus, cu mila
As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
Se rasuceste Stefan in morminte
De-atata ura, pizma, nedreptate.
Imi este jena, sila….chiar ma bucur
Ca am plecat de-acolo, dar ma doare
Cand vad valori, talente, caractere
Ce-si fac familiile peste hotare.
Ce sa va spun, romanii mei de bine
Ce-aveti sfiala, bun simt si onoare
Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Sa tineti minte)
Nu lasati tara calcata in picioare.
Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fata
Cu fruntea sus, sa n-o coboare nimeni
Sa va claditi cu totii alta viata
Mesaj catre romani de pretutindeni!
Sa iei aminte tara mea de suflet
Ia atitudine si da raul afara
Unde s-a dus Granarul Europei
Banala tara-industrial-agrara.
Sa iei aminte tara mea de glorii
Cu patima iti spun din nefiinta
Cladeste-ti viitorul pe trei sfinte
Pe munca, educatie, credinta.
In timp ce va imbarbatez de-aicea
Din ceruri si din sfere tutelare
Vad iarasi vorbe grele prin ziare
Pe forumuri, pe la televizoare.
N-am omorat pe nimeni niciodata
Nici cand murim nu ni se mai da pace
La toti gasiti cusururi si reprosuri
Nu mai lasati pe nimeni sa se-mpace.
Nu-mi sta in caracter dar ma doboara
Limbaju-ascuns al poeziei mele
Baga-mi-as p--a sa imi bag de tara
Cu oameni falsi si plina de lichele.
…ultima poezie scrisa in agonie de Adrian " |
|
Sus |
|
|
Rycher
Conectat la: 14 Feb 2006 Mesaje: 4719 Locatie: București sau Oradea
|
Trimis: Mie Noi 10, 2010 10:34 pm Titlul subiectului: |
|
|
Bine zicea Nietzsche, "Când un om mare se stinge, toți piticii plescăie din limbă" _________________ Nu mai intru în conflicte analog vs. digital audio. Analogul audio rules !
Onkyo Integra 1057F + Shure M97XE with Jico Nippon Super Analogue Stylus
Nakamichi BX300 + Nakamichi LX5 |
|
Sus |
|
|
szacaz
Conectat la: 22 Sep 2005 Mesaje: 390
|
Trimis: Joi Noi 11, 2010 12:18 am Titlul subiectului: |
|
|
hifidoc:
Citat: | Dac' as fi moderator, as muta instantaneu acest topic la gunoi. |
Daca ai fi moderator, probabil ca ai fi un tiran oarecare, plin de incredere in judecata proprie; ca nu-ti place poezia omului e treaba ta; ca-ti place mai mult sa judeci si sa arati cu degetul decat sa afisezi ingaduinta (sau macar indiferenta; uite, sunt pe acest forum cativa useri pentru care am o mare stima si simpatie, si nu s-au amestecat aici; eu am tras concluzia ca nu-s simpatizanti de-ai lui Paunescu, ci dimpotriva - insa au avut decenta sa pastreze liniste, macar cat e proaspata moarte personajului) sau sa incerci sa vezi si lucrurile bune care au ramas in urma raposatului, este iarasi treaba ta; dar daca vezi ca niste oameni (care nu-s dusmanii tai, si nici ai natiei sau ai forumului) discuta cu oarecare interes pe marginea acestui subiect, ar fi cam de prost gust sa inchizi topicul sau sa-l arunci la gunosi, numai pentru ca tu esti de alta parere. Sau poate ca te-a deranjat ca au inceput oratorii sa se injure, si simti tu nevoia sa vezi numai threaduri curate si dezinfectate? S-ar gasi si pentru asta o solutia care sa arate respect celor care n-au nicio vina: muti numai posturile injurioase la gunoi; dar cine mai sta sa se gandeasca si la nevinovati? omoara-i pe toti, si Domnul ii va alege pe cei buni.
Adica ma bucur ca nu esti moderator; nici n-am vazut, dealtfel, prea multi moderatori competenti (si nu vorbesc doar de acest forum sau de cel desprins din acesta), dupa cum nici politicieni breji nu se prea vad.
serge - pot sa-ti accept punctul de vedere, dar m-ar bucura sa ma si ajuti sa-l inteleg; nitica argumentatie poate ca ti-ar sustine mai bine parerea decat niste linkuri (care ar putea sa te si contrazica, pana la urma!) si niste ironii scolaresti.
DorinD
Citat: | Paunscu a fost unul din personajele promovate in draci la televizor. |
Pai daca era un personaj care facea audienta (ca si Dinescu, ca si Becali, ca si horoscoapele, ca si prostanacismele lu' madam Teo, sau umorul adesea vulgar si groslolan si inveninat al lui M Badea, farsele grotesi ale lui Shukaru cel Jugar, ciobaneala lui capatos, dansatul pentru altii, sau orice alta gaselnita), fireste ca era invitat si exploatat (stiu ca tin putin cu ursuletul, asa ca se simte nevoia reafirmarii pozitiei mele: nu sunt fan Paunescu, nu-l idolatrizez si "dez-maculez", nu-l fac apostolul neamului; dar nici nu pot sa vad cum o anume categorie* omeneeasca se apuca sa-l faca de toata ciocolata, dar fara sa lase impresia ca "are cu ce").
cristi289: Citat: |
De asta ce mai ziceti? |
Zica ca ma indoiesc de autenticitatea ei; nu ca un om istovit de boala n-ar putea sa scrie si o poezea mai stangace si mai mediocra (dupa cum zicea amicul Cornea), dar prea e testamentara si explicatoare si aparuta la momentul potrivit si "trimisa pe mail unui amic din diaspora", prea e ultima si asta.
Prea ca la tara:
Citat: | Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
Periclitandu-mi starea, familia si casa
Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse. |
* sa nu uitam nici de categoria-pereche: cei care il ridica in slava cerului - la fel de valorosi ca si cotcodacii (inca un pui de precizare: nu vreau sa insult, global, pe toti cei care nu-l sufera pe raposat, nici vorba. Eu am o problema care nu se pricep nici la poezie, nu inteleg nici mersul societatii, nu sunt capabili sa identifice nici valoarea, nici mizeria; habarnistii galagiosi sunt tinta antipatiei mele exprimate acum.) |
|
Sus |
|
|
DNA
Conectat la: 22 Noi 2005 Mesaje: 2255 Locatie: În creierul meu
|
|
Sus |
|
|
amlethus
Conectat la: 18 Aug 2005 Mesaje: 304 Locatie: Arad
|
Trimis: Joi Noi 11, 2010 10:25 am Titlul subiectului: |
|
|
Citat: | tine-ti pieptu-n fata |
apăi chiar că era-n agonie dacă a scris așa... nu știu ce să zic, nici ca pastișă nu prea e bună... |
|
Sus |
|
|
bnt
Conectat la: 02 Ian 2005 Mesaje: 1074
|
Trimis: Joi Noi 11, 2010 10:50 am Titlul subiectului: |
|
|
cristi289 a scris: | De asta ce mai ziceti?
|
Las-o ca macane, nici cei mai suparati dusmani nu l-ar putea acuza ca ar fi putut scrie atat de prost... |
|
Sus |
|
|
DNA
Conectat la: 22 Noi 2005 Mesaje: 2255 Locatie: În creierul meu
|
Trimis: Joi Noi 11, 2010 12:13 pm Titlul subiectului: |
|
|
Ring afirmă că Adrian Păunescu ar fi lăsat mai multe poiezii, special pentru a fi publicate după moartea sa. Eu nu știu ce să cred, dar îl cred în stare.
În lumea numelor străine,
Mă simt, și eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Și n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranță, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
Și în necunoscut mă zbat,
Îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
Și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.
Mi-e dor de voi, părinți din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Și uit că ați plecat departe
Și n-aveți roaming, sub pământ.
Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar știu că mort e cel ce moare
Și nu mai vine înapoi.
Și, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem și-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desființat demult.
Și, dacă o să ținem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior. _________________ Ia de la Băsescu ! No Pussy Blues
http://www.youtube.com/watch?v=WuDP7c3Zd8I |
|
Sus |
|
|
DNA
Conectat la: 22 Noi 2005 Mesaje: 2255 Locatie: În creierul meu
|
|
Sus |
|
|
bnt
Conectat la: 02 Ian 2005 Mesaje: 1074
|
Trimis: Joi Noi 11, 2010 12:57 pm Titlul subiectului: |
|
|
DNA a scris: | Ring afirmă că Adrian Păunescu ar fi lăsat mai multe poiezii, special pentru a fi publicate după moartea sa. |
Cam ca piesele "inedite" ale lui Michael Jackson |
|
Sus |
|
|
bnt
Conectat la: 02 Ian 2005 Mesaje: 1074
|
|
Sus |
|
|
nicu_martin
Conectat la: 02 Apr 2009 Mesaje: 1742 Locatie: Bucuresti
|
Trimis: Mie Noi 24, 2010 3:55 pm Titlul subiectului: |
|
|
Scrisoare din urgența inimii
de Adrian Paunescu
31/10/2010
Dragii mei compatrioți,
Vă scriu dintr-o situație mai puțin obișnuită. Nu, nu vă scriu din lagăr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aș fi cerut în alte părți. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit și pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăți, de ranchiună. Vă scriu, pur și simplu, din serviciul de reanimare al Secției de Chirurgie Cardio-Vasculară a Spitalului de Urgență - Floreasca, din București. Ani și ani am evitat să calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Târgoviște, dr Mihai Viorel, dr Cristian Serafinceanu au tot insistat să mă internez pentru a rezolva în fond durerile care m-au tot încercat. A venit însă într-o seară, într-o strictă complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran și m-a convins, cu argumente serioase și imbatabile, că, dacă vreau să trăiesc în continuare, trebuie să mă las pe mâna medicinei performante a momentului. M-am limpezit și am decis că așa voi face. A doua zi, la 13:30, conform făgăduințelor, a venit Ambulanța, cu medici siguri pe ei înșiși, cu brancardieri hotărâți, și m-a luat. Jumătatea de oră trăită în Ambulanță m-a costat, din punct de vedere nervos, jumătate de viață. Nu-ncăpeam pe targă. Îmi erau amenințați genunchii de pragurile pe lângă care aveam să trecem, am fost internat în cea mai mare grabă la secția condusă de marele medic Mircea Beuran. Căutările n-au încetat însă. Mi s-au făcut primele 15-20 de investigații. Între timp, a avut loc un dialog între cei doi profesori, care-și împart același spital de urgență, dr Beuran și dr Brădișteanu. Ei au ajuns la concluzia că problema mea principală e inima. Au decis să mă mute în zona dotată electronic pentru cele mai profunde determinări ale existenței inimii în pieptul meu și concluzia a fost că, de la etajul 1, trebuie să urc, neapărat, la 6.
Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu și îi descriu pe toți cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă amenință moartea. Dar văd, în prea multe ziare și la prea multe televiziuni, așezarea numelui meu între viață și moarte. Și nu pot să nu mă emoționez. Chiar așa?! Da, chiar așa. Și eu sunt unul dintre muritorii care nu-și înțeleg condiția, câtă vreme se mai răsfață cu aerul existenței în care plutește, fără merite și fără permis. Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situația mea e gravă, că inima, că rinichii și că ficatul... Nu era o simplă hachiță a mea cantonarea în casă și refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieții n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască și să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale și mă doare durerea cea mare a nefericitei mele țări. Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, așa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârșesc drumurile prin iadul realității, ca să nu-mi moară copiii de foame. Muncesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult. Băieții de bani gata ai anilor noștri și-au băgat cuțitele în cuantumul pensiei mele totale și mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aș face să nu resimt dureros această ofensă? Indivizi putred de bogați iau măsura de-a ne ciopârți nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea și le dedică nefericiților care ne conduc și ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele față de casa în care trăiesc și de familia mea sunt mult mai mari decât aș obține, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme și organizațiile de șacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.
O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în înmulțire, cât și pentru prețurile lor infernale. Eu suferințele acestui or-ganism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în țară. Bolile le-am făcut atunci, medicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai puterea bănească de a le obține, la prețuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi. Monitoarele Secției de Reanimare de la cardiologia de urgență condusă de prof. dr Șerban Brădișteanu mă îngână din când în când, văzându-și de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuși să mai existe oameni care te înțeleg și te apără. Este nota cea mai înaltă a vieții ca niște mari specialiști în sănătate să se aplece asupra ta, să te analizeze și să-ți spună ce ai de făcut. Oricât aș fi de trist, oricât aș fi de disperat, oricât m-aș simți de captiv în mașinăriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respirația, funcțiile organismului, glicemia, pH-ul și, în genere, toate funcțiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesioniști, dedicați vieții.
Mâncarea e fadă în spital. Telefoanele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă sărăcăcioasă și poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mine o femeie operată de dr Șerban Brădișteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea nevoie să restituie o parte din recunoștință celui ce-o salvase. În secția unde sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să lase loc circului sau bășcăliei. Noi vorbim dintre viață și moarte. Și n-avem totdeauna argumente să credem în viață și să refuzăm orice complicitate cu moartea. Personal, n-am crezut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de semnificații contrare: viața și moartea. Și, mai ales, nu mi-am închipuit că toată această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la numărătoare. Dar mi-a intrat fiscul morții în casă și trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.
Dacă voi reuși - cu ajutorul marilor medici care mă înconjoară - să salvez această pâlpâitoare viață a mea, va trebui să rearanjez prioritățile. Suferința retrogradează orgoliile. Probabil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească neschimbată, ideea pură, sentimentele curate, disponibilitatea către omenie.
De-aici, dintr-un pat de spital din Secția de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgență, mi se limpezește privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugărește de dimineața până seara pe noi toți, să nu cumva să ne găsim unii cu alții și să conlucrăm la salvarea omului. Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascultătoare, menite să ne avertizeze și să ne ajute. Și sper să nu fie nevoie și de o operație pe inimă. Oricum, cărțile mele devin - prin suferința mea - tot mai valoroase și mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să potențeze textele. Iar eu sunt liniștit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea și iubindu-mă mai mult ca niciodată. _________________
|
|
Sus |
|
|
bnt
Conectat la: 02 Ian 2005 Mesaje: 1074
|
Trimis: Mie Noi 24, 2010 7:11 pm Titlul subiectului: |
|
|
Scrisoarea asta ar fi fost mai bine sa ramana nepublicata, nu cred ca-i aduce vreun beneficiu post-mortem ci dimpotriva. |
|
Sus |
|
|
|