THERION

[catalinmetal]

22 nov, luni, orele 19:30, arenele romane.
ajuns, vazut, placut.

pe la jumatatea anilor 90, cand metalul traditional cunostea o perioada mai de "ceata", unii din greii optzecisti se tundeau si scoteau produse mai soft, gothicul si doomul au venit puternic din urma, salvand si mentinand streamul metal pe linia de plutire.

din valul acesta a facut parte si Therion, trupa suedeza care, initial era afiliata curentului death-metal, insa odata cu acel "theli" din 1996 a "virat catre orizonturi mai largi...

fara sa fiu vreodata mare fan al trupei, am gustat, in 1998, cu mare placere albumul Vovin, dupa parerea mea una dintre cele mai bune realizari de gen, album de care, personal, ma leaga multe amintiri.

acum ceva ani in urma Therion a deschis seria unor concerte in colaborarea cu o orchestra simfonica chiar la noi in tara, insa din diverse motive nu am putut sa ii vad, asa incat la evenimentul de aseara mi-am propus sa nu lipsesc, si bine am facut, pt ca am avut partea de un show adevarat, facut de muzicieni cu adevarat profesionisti ce isi cunosc f bine meseria si stiu sa isi incante publicul.

trupele din deshidere mi-au creeat o stare de buna dispozitie (ambele), soundul a fost bun si la ei, cat si la headlinerul Therion. asta in masura in care anul trecut aceeiasi organizatori, in aceleasi conditii, au cam dat chix pe pertea de sunet la concertul trupei WASP... anul asta nu a mai fost cazul, insa, avand in vedere simfonic-metalul suedezilor, si prezenta dominanta a celor doua soprane, se cerea un sunet bun, daca nu chiar excelent... se putea si mai bine, zic eu, pe partea asta, insa a fost totusi ok.

personal am fost captivat de bucatile de pe Vovin (Clavicula Nox, Rise of Sodom and Gommorah, Wine of Aluquah) care imi zbarleau parul pe spate, dar si de preluarea dupa Mozartiana "Dies Irae".

trupa a termina in forta cu clasica "to mega therion", facandu-ma sa ma simt bine pana la sfarsitul showului...

[Mitica]

[Canibalu]

Excelent concertul. Mult peste asteptari, mai ales dupa cele doua concerte nu chiar extrem de reusite de la Sala Palatului.

Minusuri - lipsa unor piese mai vechi (niciuna de pe Lepaca kliffoth)
Plusuri - piesele de pe Theli si Vovin, vocile masculine absolut fantastice (Snowy Shaw - consacrat ca baterist la King D si Thomas Vikström - care m-a impresionat pe Chapter VI - Candlemass) si prezenta legendarului Waldemar Sorychta la bass.