Accuphase

[nicu_martin]

[Mitica]

[DNA]

Faptul ca unii dintre domniile voastre nu stapanesc tehnica si limbajele criptate folosite de electronisti, sau ingineri de sunet, nu trebuie sa va intimideze.

Acest forum este identic cu unul gastronomic.
Sunt reprezentati toti cei interesati de acest domeniu. Este o comunitate eterogena, in care sunt prezenti atat cei care se duc la restaurant ocazional, cat si cei care se duc zilnic. Sunt oameni care mananca de foame, altii care mananca de placere. Sunt oameni cu gusturi simple, alaturi de oameni cu gusturi sofisticate. Alaturi de consumatori sunt si bucatari, ospatari, doctori in chimie alimentara, jurnalisti specializati in gastronomie, precum si scriitori de carti in domeniul gastronomiei. Tot aici gasim si entuziasti carora le place la nebunia sa isi experimenteze propriile retete.

In acest amalgam, factorul catalizator pare a fi mancarea (muzica).

Uneori se initiaza discutii intre persoane cu un nivel de intelegere diferit.
Putem avea un cunoscator, un doctor in chimie alimentara si un entuziast.
Fiecare va vorbi in conformitate cu interesele sale.

Cunoscatorul
este un obisnuit al celor mai in voga restaurante. Cunoscut de toata lumea buna, pentru ca face parte din lumea buna. Este experimentat si stie ce vrea. Stie ce ii place si ce nu. Poate sa spuna si de ce nu ii place ceva, sau ce anume il incanta. Poate vorbi ore in sir despre senzatiile pe care le traieste atunci cand savureaza un preparat gastronimic.
Putin ii pasa de felul in care se face un meniu anume. Pentru el, tot ceea ce conteaza este rezultatul final.

Chimistul
judeca totul prin prisma combinatiilor chimice ce compun o anumita mancare. Interesul lui se invarte in jurul balansului si reactiilor chimice.
Este pasionat de stiinta legaturilor intre substante ce dau un anumit gust. Il pasioneaza felul in care simturile sunt pacalite de ingrediente si vorbeste despre chimie.

Entuziastul
In audio ar fi numit drept DiY-er.
Este pasionat de a gasi retete noi. Nu este vorba ca nu ii place mancarea de la restaurant, dar mereu vrea ca totul sa fie mai pe gustul lui. Sa fie mai prajit, mai sarat, mai putin sarat, mai nu stiu cum. Prefera sa faca totul si pentru a manca ieftin, ceea ce ar putea manca foarte scump la u restaurant. Este pasionat mai mult de mancare decat de atmosfera in care cunoscatorul prefera sa mananace.

Ok, odata stabilite persoanjele, sa intram in discutii.

Cunoscatorul este dranjat ca doi chimisti vorbes la nesfarsit despre peptina care intra in combinatie cu carotenul si nu este deloc de acord cu ei cand spun ca singura solutie de a iesi din dilema ar fi sa se faca o analiza spectrala. El sustine ca analiza spectrala este o abureala si ca el nu mananca cu spectometrul. Mai spune ca niciodata un spectometru nu va putea explica de ce gustul ciupercilor negre aduse din China este usor picant daca le pui la murat in vin alb. Chimistii vor replica, spunand ca gustul este palid in comparatie cu rezolutia spectometrului si ca atat timp cat acesta se foloseste inclusiv la analiza chimica a rocilor aduse de pe Marte, poate fi folosit si la o chestie absolut banala, precum ar fi compozita si transgresia chimica a unor ciuperci.
Cunoscatorul se va supara, pentru ca se va simti in plus la discutia dintre cei doi si oricum, el vrea sa spuna cum ii place gustul. Il enerveaza ideea ca gusturile lui - unice - ar fi cuantificabile de niste aparate. Ideea in sine o considera jignitoare, mai ales ca in secret nici nu prea da doi bani pe chimistii respectivi. Nu o spune, dar se simte din ton.

Pe de alta parte, chimistii au si ei doza lor de aroganta. Se simt in postura unor oameni care stiu multe si pretind tuturor sa stie relatia dintre chimie si gust.

Entuziastul este interesat atat de mancare, cat si de chimie. Pe el nu il pasioneaza foarte mult teoria peptinei descompuse, dar este nevoit sa invete, pentru a putea sa-si gateasca la fel ca la marile restaurante.
In secret il detesta pe cunoscator, socotindu-l drept snob. De ce sa dai de zece ori mai mult pe un morcov fiert si bagat in aspic de nutrie, cand poti sa iti faci singur, acasa, acelasi fel de mancare ?

Cunoscatorul va replica entuziastului ca never ever nu va putea sa-si faca aspicul cu aceeasi consistenta, intrucat bucatarul este unul scolit la Paris, cunoscator al unor taine secrete. Entuziastul se va enerva si ii va spune ca din punctul lui de vedere, nu da doi bani pe bucatarul acela.

Intre timp, un alt cunoscator, fan al unui restaurant concurent, va interveni si va pune sare pe rana discutiei, spunand ca nici el nu da doi bani pe acel bucatar, mai ales de cand l-a vazut suipand in aspic.

Etc

[obuzel]

Misto, DNA.

[Micky]

[TomJones]

[MarianS]

DNA,

Superb, felicitari !

[johnniewalker]

@DNA Excelent formulata analogia!

[aifaq]

DNA, excelent! In schimb mi-e teama ca ai uitat o categorie importanta:

Pitzipoanca fandosita
si ea este o obisnuita a restaurantelor in voga. O cunosc toti ospatarii pentru ca are intotdeauna comentarii vagi si de neinteles despre ce mananca. Stie clar ce este "cool" sa ii placa si ce nu dar nu este capabila sa spuna de ce ii place ceva pentru ca nu stapaneste vocabularul consacrat.

Haios este atunci cand se intalnesc doua pitzipoance cu preferinte gastronomice diferite: fiecare isi apara cu inversunare locanta favorita si, in lipsa de argumente proprii, recurg la "trimiteri la autoritate", de genul "Vai tu, da asa scria saptamana trecuta in Felicia!" sau "Taci fa proasto, ca trufele astea i-au placut si lui Nutzi care le-a mancat in Monte Carlo".

Mai urat iese cand atat chimistul cat si cunoscatorul incearca sa-i explice pitzipoancei ca ceea ce credea ea ca ar fi foie gras de rata era de fapt de gasca, uleiul nu era de susan ci de argan, ca nu se pune usturoi in creme brulee si ca, in general, daca habar n-are despre ce-i vorba in propozitie ar face bine sa bage boticul in farfurie si sa ragaie discret in batistuta. Intr-un astfel de caz in fatuca va recurge in mod sigur la replici mai pe langa, de genul "Ba tu sa nu vorbesti ca io am mai mult botox in buzitze!" ba chiar, la limita, isi ia posetuta Louis Vuitton si pleaca, nu inainte de a striga disperata dupa bodyguarzi!

[aifaq]

Si inca un comentariu, in aceeasi nota gastronomica: sunt fumator (inrait)! Altfel spus am in permanenta limba usor iritata si capacitatea olfactiv/gustativa (organoleptica) diminuata. In aceste conditii am doua variante:
1. Apelez la un chimist ca sa-mi gateasca mancarea. Da, stiu ca nu voi obtine gustul ideal pentru mine (prea picant si nu destul de aromat, pe gustul meu) dar voi manca un meniu "corect".
2. Sau pot sa ma gandesc ca daca tot dau un ban (la greu!) pentru placerea de a manca macar sa-mi priasca si atunci gasesc un "chef" care sa-mi gateasca dupa gustul meu, ca doar mie mi se subtiaza cartea de credit.

Ei bine, eu cred ca ambele variante sunt acceptabile! In schimb, daca adopt cea de-a doua varianta (repet: sunt banii mei!) este cazul sa fiu constient ce ceea ce capat in farfurie nu este idealul ci o reinterpretare a acestuia conform gusturilor personale. Iar in acest caz nu mai am dreptul (moral) de a recomanda mancarea respectiva "urbi et orbi" si cu atat mai putin sa insist obsesiv asupra calitatii produsului.

[dinica]

Costine, nu ma gandeam ca o sa citesc pe forum in aceste zile atat de tulburi ceva atat de antrenant...
Cred ca si Caragiale te-ar felicita daca ar putea.
http://www.youtube.com/watch?v=xjF81C2FeF8

[greierasul]

[FM Acoustics]

[aifaq]

FM Accoustics: DNA a propus o analogie, eu am continuat-o! Ca orice analogie suprapunerea nu poate fi perfecta si nimeni nu pretinde ca ar fi astfel. Unii au inteles la ce ne-am referit, altii nu...

[greierasul]

Rolul chimistului nu cred ca este de a crea placere consumatorului, asta o face bucatarul care este practic un artist, un poet, chimistul face ca acea mancare sa fie identica la fiecare portie creata si sa se apropie cat mai exact de ceea ce a creat bucatarul initial.

Echivalarea situatiilor este gresita, la restaurant servesti mancarea direct de la artist, e ca si cum asculti muzica in direct la ateneu, pe cand aparatura de serie seamana mai degraba cu produsele de masa din supermarket. Acolo pachetele de unt trebuie sa fie toate de aceeasi dimeniune, culoare, gust, etc... Abia acum intervine chimistul care "copiaza" creatia bucatarului si care in felul asta va putea fi oferita oricarei persoane creatia maestrului.

[nicu_martin]

Bucatari, chimisti, ZEN si alte ingrediente, orice doar sa ajungem la 200 de pagini