Cea mai grea provocare : conditii slabe de iluminare

Tot legat de compresie si rezolutie, mai intervine si problema generala a tuturor camerelor video, sensibilitatea. O camera video da rezultate intotdeauna direct proprotionale cu cantitatea de lumina pe care o reflecta imaginea filmata. Daca in domeniul foto un blitz rezolva de cele mai multe ori satisfactor problema, la camere video situatia este mult mai problematica : o lampa puternica deranjeaza subiectul filmat pentru ca emite lumina permanent, ca sa dureze mult timp trebuie sa consume baterii puternice, mari si/sau scumpe, utilizarea camerei nu mai este atat de usoara etc.
In lipsa unei lampi si prezenta luminii insuficiente, camera incearca sa amplifice electronic semnalul prea slab (gain), aici aparand bine-cunoscutul noise/zgomot materalizat prin purici pe ecran. Daca in analogic purecii acestia mai erau limitati in frecventa si erau si de culoare alb-negru fiind stocati pur si simplu aditiv peste imagine, in digital ei inlocuiesc informatia utila, culoarea lor orientata spre verde/albastru este mult mai deranjanta iar algoritmii de codare digitala, neputand sa ii diferentieze de detaliul real, ii includ in intregime la compresie.
Prin urmare scena sufera o mare reducere de calitate, intreaga imagine fiind degradata puternic inca din prima etapa, unde chiar daca nu atinge limite sub orice critica, o compresie ulterioara nu va mai fi posibila sau va da rezultate teribil de proaste.
Acesta este motivul pentru care de obicei, filmarea in casa, seara sau intr-o biserica, cu o camera digitala ieftina, poate arata mult mai rau decat cu o camera analogica de categorie comparabila ca pret, sau chiar mai ieftina.

Ce se poate face ? Este adevarat ca si tehnica filmarii de calitate este de multe ori ceva mai greu de stapanit decat cumpararea efectiva a aparatului.
Setarile automate sunt cele care descriu situatia de mai sus. De aceea setarile manuale joaca un rol important in avantajele unei camere video.
Intotdeauna, indiferent de camera, se poate folosi o expunere ceva mai mica (imaginea sa fie mai intunecata dar si mai lipsita de pureci) si apoi in calculator (la aparatele digitale transferul video fiind mai simplu si mai ieftin) sa se incerce o atenta si fina corectie de culoare/luminozitate. Metoda nu prea inlocuieste lipsa nivelului de sensibilitate mai bun al unei camere mai scumpe (dinamica imaginii iluminate artificial sufera o pierdere de detalii si nu se compara cu o imagine capata corect de la bun inceput), dar atenueaza cat de cat aceasta problema mult mai deranjanta in celalalt caz.
Este insa o solutie numai partiala si pentru pasionatii, asta fiind o recomandare buna pentru cazul al doilea, al studentului fara psoibilitati materiale dar dornic sa invete si sa lucreze materialul pe calculator dar nu si al semi-profesionistului care oricum intentioneaza sa monteze filmul final dar nu poate trece cu vederea un asemenea factor major.

Formatul analogic Hi8 de pilda, poate scoate rezultate mai bune la lumina slaba decat unele camere video digitale, mai putin perfomante. Mai tarziu si aceste benzi pot fi trecute in digital, (cum vom explica putin mai jos), prin solutia celor de la Sony cu Digital8.
Oricum, modul cum o camera video inregistreaza la lumina slaba, nu poate fi explicat sau citit, ci numai testat si este foarte important, pentru ca mai mult decat probabil, nu o sa avem intotdeauna lumina puternica sau suficienta.

Digital8 : reda sau nu si formatul 8mm analogic ?

O alta problema ce tine de compatibilitate cu formate mai vechi este gresit interpretata. Digital8, interesanta inventie (format proprietar) a celor de la Sony, a aparut dupa formatul DV ca o alternativa mai avantajoasa pentru unii utilizatori.

Ideea era (cum am mai spus mai sus la formatele de banda) de a avea un compartiment in noua camera digitala identic cu cel de pe camerele video analogice anterioare (Video8 si Hi8). Pentru aceasta, caseta Digital8 este identica ca forma si dimensiune cu una Video8/Hi8.
Ba mai mult, se poate inregistra in digital pe benzi ieftine analogice (Hi8 recomandate de producator). Camerele Digital8 se pot lauda acum cu avantajul compatibilitatii duble, ele pot reda atat materialul digital captat de ele, cat si vechile casete analogice trase cu alta camera. Modelul vechi putea fi vandut sau daruit fara nici o problema, conversia sau salvatul casetelor deja existente nu era necesara.

Cu toate acestea, modelele ieftine, inceput de gama, mai vechiul TRV130E si inlocuitorul lui, TRV140E, nu au posibilitatea redarii de casete de 8mm in format analogic, desi sunt camere Digital8. Iata un exemplu de compromis fara nici un fel de avantaj, adica doar dimensiuni mai mari pentru costuri ceva mai reduse ale casetei (un Hi8 poate costa cu 100-250K lei mai putin ca un miniDV si poate avea avea 1:30h in loc de doar 1h).
Doar modele de Digital8 mijloc si capat de gama, cu pret comparativ cu un miniDV, au facilitatea reala de redare si format analogic si digital, asa cum este normal. Ele pot astfel exporta si prin interfata digitala i.link (FireWire IEEE1394) materialul analogic de pe o banda mai veche.

Oricum am compara in povestea nostra, era digitalului ascunde multe bucurii, dar si multe capcane. Per total, evolutia aduce cu ea pretul incomoditatii de multe ori, sau cel al achizitionarii in plus a altor device-uri care sa permite cu adevarat sa beneficiem de avantajele existente. Acolo unde este posibil, e bine sa achizitonam un aparat digital, insa nu un inceput de gama, unde pentru ~15% mai putin, putem renunta fara sa vrem exact la motivul pentru care tehnologia acelul model are atat de renumitul succes.