Calitate - CCD si rezolutie, atat ?

In digital, o specificatie pe care multa lume o ia ca etalon, este densitatea CCD-ului (CCD-ul fiind matricea fotosensibila folosita pentru achizitia imaginii).
Foarte comun intalnit, se face o paralela cu domeniul foto digital, unde un CCD cu cat este mai des (pixeli mai multi) cu atat imaginea este de rezolutie mai mare si poza rezultata, mai buna calitativ.
Problema este ca in video, rezolutia standardului TV PAL (formatul digital) este fixa : 720x576. Un simplu calcul matematic ne arata ca teoretic, un CCD mai mare de ~415.000 de pixeli nu are sens. De fapt, afirmatia este total adevarata numai daca intreg CCD-ul ar fi destinat captarii de imagine in alb-negru sau o singura culoare.

Acesta este motivul pentru care camerele scumpe, din gama profesionala sau semi-profesionala, vin inzestrate cu 3CCD-uri fiecare de densitate in jur de 400Kpixeli (cate unul pentru cele 3 culori primare : video, rosu, verde si albastru - separarea facuta in acest mod fiind de preferat deoarece doar asa culorile sunt captate la modul optim si zgomotul minim).
Camerele cu un singur CDD pot avea densitate de pixeli mai mare pentru functia de stabilizare (marginea in plus sa fie folosita ca zona de siguranta pentru inlaturat tremuratul mainii) sau sa faca diferite interpolari din care sa rezulte culorile cat mai fidele.
Cu toate astea, o camera numai dupa ce este testata efectiv, poate fi considerata buna sau slaba, pentru ca sunt multe alte aspecte care pot inrautati imaginea, desi CCD-ul este bogat in elemente active.

Astfel, chiar daca remarca (pur publicitara) anunta pe un model, de exemplu, un CCD de 1MegaPixel, de multe ori aflam cautand mai atent pe Internet, ca acea valoare este folosita numai la poze, de fapt pixeli activi la video sunt in numar de numai 690K, o parte fiind folositi doar la stabilizare, s.a.m.d. Circuitul de filtrare dintre CCD si convetorul digital pentru stocat pe banda poate fi ieftin si limitat la un anumit debit de informtie mai mic decat poate senzorul, iar in final numarul de elemente active de pe CCD sa fie doar o manevra de a atrage consumatorii care spera intuitiv ca "mai mult inseamna automat mai bine".

Din pacate, dupa cum spuneam, aceasta caracteristica nu este intotdeauna o trasatura direct proprotionala cu calitatea inregistrarii (chiar si in plaja de preturi mari, TRV950 de la Sony este un miniDV nou, cu 3CCD-uri de 1MegaPixel si cu toate astea, modelul VX2000 tot de la SONY, inzestrat cu 3CCD-uri de 460K oferind o calitate mai buna si fiind astfel mai preferat de profesionisti), pentru ca procesarea semnalului dupa CCD este mult mai importanta in termeni de calitate video finala.

Revenind la modalitatea de stocare care in analogic limita calitatea, formatul DV permite si se lauda cu 500+ linii de rezolutie (fata de numai 400 maxim in domeniul analogic al camerelor din categoria consumer), dar cateodata camera digitala daca nu are senzori de calitate, rezolutia reala poate fi mult mai mica, sau senzorii exista dar algoritmii de interpolare si filtrarea semnalului pana sa fie trecut in digital sunt de calitate slaba. Termenul oricum se refera doar la o situatie "in cel mai bun caz" (BEST-CASE), asa ca in cazul testelor reale, rezolutia redata nu este intotdeauna maxima.