Sfaturi pentru o camera video second-hand ?

Pentru cumparatorul care doreste sa-si cumpere o camera second-hand, nu putem sa-i dam prea multe sfaturi care sa-l scape de riscuri.
In general camerele video populare sunt facute de firme serioase (Sony, Panasonic, JVC, Sharp etc) si probabilitatea de a se strica usor este relativ scazuta. Se recomanda insa in mod obligatoriu testarea completa, inregistrare/redare (scuzele cu "e sigilata, daca o desfaceti trebuie sa o cumparati ca altcineva nu o mai cumpara dupa aceea" nu trebuie sa va impresioneze).
Un model care a functionat un timp scurt este de preferat unuia sigilat pentru ca sansa unei probleme sau rebut de fabrica exista intotdeauna si cum garantia probabil este peste ocean, o sa va coste mai multi bani sa o obtineti, decat sa cumparati alta camera.
Daca aparatul a fost in schimb folosit, indiferent ce spune laudarosul vanzator, uitati-va la infatisarea lui : verificati locul unde palma vine in contact cu carcasa, daca sunt elemente care tradeaza o utilizare indelungata, afacerea s-ar putea sa nu fie asa profitabila (vopsea sau texte sterse pe carcasa si pe butoane).
Atentie la modelele foarte tentante de camere profesionale (3CCD-uri) ceva mai vechi si ieftin cotate de vanzator, nu va faceti iluzii, au fost camere scumpe de fapt care au functionat foarte mult timp, pana sa-si scoata banii. Nimeni nu cumpara o camera semi-profesionala la un pret mare pentru ca apoi nu o "puna la treaba" la modul serios. Norocul surade mai greu in aceste situatii.

Incercati intotdeauna o derulare mai indelungata si sa observati daca apar probleme de viteza, pentru ca in timp deseori curelusele elastice se largesc si mecanica camerei poate fi afectata. Daca este vorba de o camera digitala, se aplica tot ce am spus mai sus, compartamentul la lumina slaba (interior, seara) este mai important decat orice efecte sau alte afirmatii de marketing pe care le veti auzi referitor la ea (efecte, zoom digital, night-shoot).

Priviti lentila cat se poate de atent : o zgarietura chiar si minuscula poate fi teribil de deranjanta mai tarziu pe orice material filmat cu acea camera.
Mai mult, in blocul optic desi este sigilat ermetic, praful - in cantitati foarte mari la noi in tara - isi face mereu loc prin metode demne de X-Files (cateodata reuseste sa intre desi nu prea este fizic explicabil cum) si se depune pe lentile.
O curatare de acest gen nu se poate face simplu cu o carpa si lichid, ci o asemenea actiune poate costa cateva sute de dolari si se face numai in laboratoare specializate (problema prezenta si in domeniul foto profesional).
Tot atunci cand testati camera uitati-va atent dupa pixeli lipsa pe ecran (ocular sau LCD). Mare atentie sa nu fie mai ales pe senzor, pentru ca acesta este un circuit electric care poate imbatrani si este considerat de unii chiar consumabil in timp.
Din cauza ca acest CCD al camerelor video este un circuit traversat permanent de curent electric care incalzeste elementele componente, cateodata dupa o folosire indelungata pot aparea pixeli inactivi. Fenomenul este destul de des intalnit, motiv pentru care camerele profesionale au circuite de compensare care medieaza zona, dar camerele ieftine pentru amatori, nu.
Testul cel mai simplu este cu foaia alba si apoi cu capacul de obiectiv pus si inregistrat negru pe banda (asta daca respectivul capac nu e semitransparent) sau redat pe un TV sau monitor (de preferat monitor pentru ca pe televizor nu se afiseaza niciodata intreaga portiune captata) si vazut daca exista pixeli cu probleme, ramasi aprinsi etc.

Un alt factor foarte important este standardul video al camerei. Multe dintre ele pot fi aduse direct din SUA sau Japonia si sa fie de fapt NTSC, cand standardul tarii noastre este PAL.
Problema se manifesta doar la compatibilitatea cu un televizor sau video normal din Romania. In domeniul digital, pentru partea de interfata cu calculatorul, NTSC nu reprezinta efectiv o problema, dar conversia fiecarei secvente la final pentru a putea fi afisata pe un TV sau inregistrata pe un video poate costa timp si calitate (numarul de cadre si rezolutia verticala este diferita si trebuie adjustat corespunzator). De obicei, la unele firme (SONY, JVC) seria camerelor video PAL contin un E in coada (de la Europa).

Atentie ca intotdeauna acumulatorii si accesorile la camerele video costa mult. Atat producatorii cat si vanzatorii se bazeaza pe ideea ca cine isi cumpara o camera video poseda venituri substantale si deci isi permite sa plateasca pe un simplu cablu sau alimentator de cateva ori mai mult decat normal.
Tocmai de accea, indiferent ca avem de-a face cu o camera folosita (la care bateria s-ar putea sa fie aproape de sfarsitul vietii) sau un model din magazin, (intotdeauna interesati-va inainte de a alege si de posibilitati sau preturi la alte accesori compatibile), exista lucruri care va pot face la filmare viata mult mai usoara (pe langa acumulatori mai exista blitzuri/lampi, microfoane, lentile pentru un unghi de vedere mai larg sau tele-obiective pentru filmat cu zoom mai puternic, filtre etc). Incercati deci pe cat posibil sa cereti camera second-hand cu toate accesoriile ei, cutia si manualul originale (plus CD cu driveri unde este cazul). O mufa proprietar pentru care nu ati primit un cablu de la bun inceput, poate reprezenta o mare problema mai tarziu.

Un accesoriu recomandat si intotdeauna util este un trepied, accesoriu care este poate singurul bazat pe un sistem de prindere universal, pentru ca in rest multe accesori, casete sau acumulatori sunt in format proprietar, (adica sunt ganditi in asa fel incat sa nu existe alternative in alta parte, la un alt, pret eventual mai mic). Tot foarte recomandat la ocamera video este o geanta buna pentru transportul comod si sigur al camerei.

In final nu ne ramane decat sa va uram succes la cumparaturi si apoi, vacanta/filmare placuta!